Născut în Portugalia, din părinți români, Marian Fernando Huja joacă la Petrolul din 2020. Anterior, trecuse pe la juniorii lui Belenenses și Watford și și-a făcut debutul ca senior în liga a doua daneză, la HB Koge. Alături de prahoveni a promovat în Superliga și a trecut prin cel mai dificil moment al carierei sale, o accidentare gravă la genunchi. Azi este om de bază și se declară fan al ploieștenilor.

Lumea te iubește la Petrolul. Ce le-ai făcut?
Nu cred că am făcut ceva special, cred că am fost eu, autentic. Cred că niciodată nu m-am gândit la alte chestii în afară de cum să pot să devin mai bun pe teren și să nu vorbesc mult în afara terenului, să fiu modest și să joc pentru Petrolul, cu adevărat.

Eu, înainte să vin la Petrolul, am văzut un video pe YouTube, de la o deplasare din 2013, când am luat Cupa. Și când am văzut stadionul plin de suporteri petroliști, am zis 'cum să nu vreau să fiu la o asemenea echipă, care are suporteri?' Că sunt multe echipe în Româniam, câteva au mulți suporteri, dar unele nu au atât de mulți suporteri. Și să știți, cu stadionul plin, cum joc eu la Petrolul, cred că e un vis pentru oricine, sincer.

Dacă tu ai fi suporter, ai ține cu Petrolul, nu?
Dacă aș fi suporter, aș ține cu Petrolul.

De ce ai ține cu Petrolul?
Pentru că îmi place mult dorința pe care o au jucătorii.

Imnul Petrolului îl cânți prin casă?
Nu îl mai cânt prin casă, pentru că îl aud fiecare săptămână aproape. Dar la început îl ascultam foarte mult. Și prima dată când am jucat pe stadion pe Ilie Oană, era COVID. Cu suporteri când am jucat, era plin, cu Voluntari. Când am promovat, mă gândeam 'wow, joc în Superliga! După atâta muncă, sunt aici acum'. Și era plin de suporteri și aveau toți fanionul sus și cântau. La final, când se oprește muzica și doar suporterii cântă, se face pielea de găină. E foarte frumos.

Au niște versuri suporterii în imn: 'Te vom iubi, vei mai greși, dar noi te vom ierta'. Asta e iubirea necondiționată a suporterilor...
Așa este, așa este. Și eu am simțit asta de la suporteri. Pentru că am avut niște meciuri mai slabe și suporterii mei au zis 'nu e nicio problemă, că tu ești de-al nostru. Știm ce poți să faci, nu e o problemă'. Și am simțit asta de la ei.

În toată această perioadă lungă pe care ai petrecut-o la Petrolul, care e cel mai emoționant moment? Deși cred că îl știu.
E clar, da, când am revenit după accidentare...

Acel meci cu Universitatea Craiova... Poți să ne spui câteva cuvinte despre ce a însemnat acel gol? Pentru că a fost o descătușare din partea ta, după 10 luni în care ai stat departe de teren.
A însemnat totul, sincer. A fost un mare sacrificiu. Nu sunt primul, nici ultimul care s-a accidentat. Dar a însemnat totul golul ăla. Tu visezi, nu? Wow, poate mă întorc și dau gol. Sau am și visat, dar și după am revenit un pic la realitate. Și ziceam, ok, și dacă nu dau gol, trebuie să intru și să scot toate mingile, să mă apăr bine, să nu fac greșeli, să intru în ritmul normal. Și când a fost cornerul și am mers și am dat cu capul și mi-a intrat, iar eu nu mai dădusem un gol în Superliga de mult, mi-am zis ' wow, de unde? De unde a ieșit asta?' La antrenament nu îmi aduc aminte să fi dat cu capul și am venit și am băgat un vinclu la care nici m-am așteptat. Cum v-am zis, eu m-am gândit poate dau gol, poate nu dau gol. Dar șansele sunt foarte mici. Sunt foarte mici, chiar sunt foarte mici. Și ca un fundaș central, șansele sunt aproape zero.

A fost ăsta momentul în care te-ai surprins cel mai mult în cariera ta?
Da. Ăsta cred că a fost.

Și a fost și momentul în care fotbalul te-a răsplătit pentru tot ce ai oferit?
Da. Pentru că fotbalul nu poți să-l păcălești niciodată.

Și ce sfat le-ai de altor fotbaliști care sunt acum în lunile acelea în care tu ai stat departe de teren?
Că nu se termină nimic. E doar un test, sincer. E doar un test pentru cât de rezistent ești și cât de mult vrei să revii pe teren repede. Și cât de curajos ești, și câtă încredere ai în Dumnezeu, în primul rând. Pentru că nu singur, că am zis și atunci, singur nu pot să revii pe teren. Pentru că noi suntem oameni și noi nu știm nimic.

Și atunci semnul acela cu degetele în sus a fost pentru Dumnezeu?
Da, pentru că nu aș putut să trec peste fără sprijinul lui. Și acum că sunt bine și nu am accidentări, sunt sănătos, tot datorită lui Dumnezeu e.

Poți să ne spui un moment, ultimul moment în care ai simțit bucuria deplină, că faci ce ai fost menit să faci?
Când a venit Topal la Petrolul, m-a ajutat foarte mult să evoluez ca fotbalist. Mi-a deschis mintea mai mult la alt tip de fotbal. Și mi-a dat foarte multă încredere, fără să îmi zică ce să fac. Mi-a dat o încredere că m-a văzut, știa ce pot, și zicea doar trebuie să faci ce știi tu să faci, nu ce zice lumea să faci. Pentru că tu ești bun, pentru că ești tu. Pasele între linii, și dacă greșești, nu-i o problemă. Sunt anumite momente care trebuie să joci sigur, dar sunt momente în care poți să fii tu. Și atunci, când a început campionatul, m-am simțit foarte bine cu Topal.

Cum vrei să fii ținut minte în istoria Petrolului?
Ca un muncitor. Un muncitor și un luptător. Atât. Nu vreau nimic prea complex. Cred că asta e suficient.

Cum vă organizați pentru play-off?
Fără să ne gândim la play-off. Ne gândim doar la mâine, la următoarea zi. E un proces. Avem un antrenor nou și încercăm să ne adaptăm la sistemul pe care vrem să îl jucăm. Să fim calmi, fără presiune pe noi. Pentru că nu avem nimic de pierdut, numai de câștigat avem. Este un vis deja, nu? Suntem în Superliga de trei ani. E un vis pe care noi mereu l-am avut în vestiar. Și din primul an eram ambițioși. Vrem play-off-ul. Al doilea an vrem play-off-ul din nou. Nu s-a putut. Poate anul ăsta. Poate da, poate nu. Nu știu. Dar știu că noi visăm cât mai sus. Nu avem nicio limită. Dacă putem să ajungem pe locul patru, perfect. Nu avem limită. Încercăm doar să adăugăm puncte. Următorul meci e cel mai important. Pas cu pas.

Adrian Mutu ce v-a spus la sosirea lui?
Fix asta ne-a spus. Că nu vrea să ne dea un obiectiv. Că nu există. Eu nu vreau să ne pună limită unde putem ajunge. Așa că cerul e limita pentru Petrolul.