Baba Alhassan a făcut cunoștință cu fotbalul românesc în octombrie 2020, când părăsea academia lui Valladolid și a ales să-l urmeze pe cel care i-a fost „tată în fotbal”, după cum a recunoscut chiar el, Ruben Albes, în România. Într-un oraș numit Sibiu, despre care nu știa nimic.
„El e ca un tată pentru mine în fotbal, deci am venit aici pentru că el mă plăcea și mie îmi place de el. A fost okay la Sibiu. Când am ajuns acolo eram cu el, a încercat să mă învețe anumite lucruri, dar când m-a lăsat, mi-a fost puțin dificil”, a dezvăluit într-un interviu acordat pentru Superliga Insider.
Trecerea de la Spania la România nu i-a fost ușoară, însă era deja obișnuit cu schimbările majore. Prima a apărut pentru el atunci când și-a părăsit casa, din Ghana, și a zburat în Spania.
Părinții îl visau chirurg, dar el și-a urmat visul
Părinții aveau alte planuri pentru micuțul Baba, pe care visau să îl vadă chirurg. I-a convins că s-a născut pentru a fi fotbalist. În ciuda faptului că părinții voiau să îl vadă cu bisturiul în mână, mingea era obiectul de care Alhassan era nedezlipit. S-a născut însă într-o țară în care trebuie să lupți pentru a ajunge în fotbalul profesionist, să fii dispus la sacrificii.
„Din start mi-am dorit să fiu fotbalist, de când m-am născut, mă jucam întotdeauna fotbal cu copiii, îmi doream mereu să joc fotbal. Asta m-a motivat. Părinții mei nu și-au dorit să joc fotbal din start, voiau ca eu să merg la școală, apoi au realizat că mintea mea nu e la școală, așa că m-au lăsat să joc, cred că de la 15-16 ani. În Africa e greu, e extrem de dificil, pentru că într-un anumit punct trebuie să faci sacrificii, poate chiar să renunți la școală pentru a obține ceea ce îți dorești și trebuie să primești și sprijin, pentru că e extrem de dificil. Ai nevoie de cineva care știi că te va ajuta, cineva care să cunoască agenți care să vină să te vadă, pentru că e dificil. E greu să devii fotbalist în Africa”.
Prima experiență din Europa a fost la un club important din Spania, Valladolid, care avea să fie preluat de către brazilianul Ronaldo. Nu i-a fost ușor, mai ales că atunci când a ajuns în Europa era iarnă, anotimp cu care avea să facă cunoștință pentru prima oară.
„Am venit în iarnă, deci mi-a fost dificil. Am înghețat, nici măcar nu am jucat timp de 2-3 luni. Băieții care ne-au adus în Spania știau de ce suntem în stare, ne-au ajutat să ne relaxăm și când a venit vara am încercat să arătăm de ce suntem în stare. A fost foarte bună experiența de acolo, m-a învățat multe, m-a ajutat cu adevărat. Cred că dacă nu m-aș fi dus în Spania, nu știu unde aș fi ajuns. Chiar m-a învățat foarte multe lucruri”, ne-a dezvăluit el.
Golul carierei pentru Baba
Viața unui fotbalist este imprevizibilă, iar cariera îl poate duce în multe locuri noi, neașteptate. Nu se aștepta să ajungă în România, însă a privit cu entuziasm transferul la Hermannstadt, deși a recunoscut că nu i-a fost deloc ușor.
„Cred că mi-a fost dificil, fotbalul din Spania e diferit față de cel din România. E puțin diferit, deci trebuie să te adaptezi repede. Deci am avut poate niște dificultăți atunci când am venit aici. Față de România, în Spania fotbalul e mai tehnic, jucătorii pasează, dar aici este mai intens, dueluri puternice, e diferit”.
A schimbat clubul în urmă cu un an, când a ajuns la FCSB. Nu este genul de jucător care să iasă în evidență pe teren cu stilul său de joc, însă poate crea momente memorabile. Așa s-a întâmplat și în acest sezon. Doar două goluri a înscris Baba în tricoul campioanei en-titre în acest sezon, dar au fost goluri care au contat, în special ultimul.
Primul gol a fost cel egalizator cu Dinamo, în returul sezonului regular. Cel de-al doilea? Tot cu Dinamo, dar de această dată a fost cel al victoriei. Intrat în minutul 46, în locul lui Băluță, Alhassan a înscris cu un șut superb de la distanță. Un gol de care avea mare nevoie și pe care nu a ezitat să îl numească „cel mai frumos al carierei”.
„Sunt fericit să înscriu astfel de goluri și să aduc echipei o victorie extrem de importantă. Sper să continui așa, pentru că a trecut ceva timp de când nu am mai înscris și e nebunesc, dacă îmi mai amintesc cum să înscriu, dar ăsta este fotbalul. Uneori, în momentele dificile din viață, trebuie să le accepți, așa e viața. La un moment dat se va schimba, în anumite momente va fi așa, trebuie să rămâi calm și să aștepți momentul tău.
În acel punct am zis că nu am cum să pasez, doar să șutez, dacă intră în plasă, bine, dacă nu... și a intrat în plasă”.
L-am întrebat și despre experiența sa la FCSB, pe care a rezumat-o astfel: „E puțin competitiv și trebuie să muncești din greu, să rămâi optimist. Trebuie să ai un mental puternic, să fii puternic”.
Baba Alhassan a făcut cunoștință cu fotbalul românesc în octombrie 2020, când părăsea academia lui Valladolid și a ales să-l urmeze pe cel care i-a fost „tată în fotbal”, după cum a recunoscut chiar el, Ruben Albes, în România. Într-un oraș numit Sibiu, despre care nu știa nimic.
„El e ca un tată pentru mine în fotbal, deci am venit aici pentru că el mă plăcea și mie îmi place de el. A fost okay la Sibiu. Când am ajuns acolo eram cu el, a încercat să mă învețe anumite lucruri, dar când m-a lăsat, mi-a fost puțin dificil”, a dezvăluit într-un interviu acordat pentru Superliga Insider.
Trecerea de la Spania la România nu i-a fost ușoară, însă era deja obișnuit cu schimbările majore. Prima a apărut pentru el atunci când și-a părăsit casa, din Ghana, și a zburat în Spania.
Părinții îl visau chirurg, dar el și-a urmat visul
Părinții aveau alte planuri pentru micuțul Baba, pe care visau să îl vadă chirurg. I-a convins că s-a născut pentru a fi fotbalist. În ciuda faptului că părinții voiau să îl vadă cu bisturiul în mână, mingea era obiectul de care Alhassan era nedezlipit. S-a născut însă într-o țară în care trebuie să lupți pentru a ajunge în fotbalul profesionist, să fii dispus la sacrificii.
„Din start mi-am dorit să fiu fotbalist, de când m-am născut, mă jucam întotdeauna fotbal cu copiii, îmi doream mereu să joc fotbal. Asta m-a motivat. Părinții mei nu și-au dorit să joc fotbal din start, voiau ca eu să merg la școală, apoi au realizat că mintea mea nu e la școală, așa că m-au lăsat să joc, cred că de la 15-16 ani. În Africa e greu, e extrem de dificil, pentru că într-un anumit punct trebuie să faci sacrificii, poate chiar să renunți la școală pentru a obține ceea ce îți dorești și trebuie să primești și sprijin, pentru că e extrem de dificil. Ai nevoie de cineva care știi că te va ajuta, cineva care să cunoască agenți care să vină să te vadă, pentru că e dificil. E greu să devii fotbalist în Africa”.
Prima experiență din Europa a fost la un club important din Spania, Valladolid, care avea să fie preluat de către brazilianul Ronaldo. Nu i-a fost ușor, mai ales că atunci când a ajuns în Europa era iarnă, anotimp cu care avea să facă cunoștință pentru prima oară.
„Am venit în iarnă, deci mi-a fost dificil. Am înghețat, nici măcar nu am jucat timp de 2-3 luni. Băieții care ne-au adus în Spania știau de ce suntem în stare, ne-au ajutat să ne relaxăm și când a venit vara am încercat să arătăm de ce suntem în stare. A fost foarte bună experiența de acolo, m-a învățat multe, m-a ajutat cu adevărat. Cred că dacă nu m-aș fi dus în Spania, nu știu unde aș fi ajuns. Chiar m-a învățat foarte multe lucruri”, ne-a dezvăluit el.
Golul carierei pentru Baba
Viața unui fotbalist este imprevizibilă, iar cariera îl poate duce în multe locuri noi, neașteptate. Nu se aștepta să ajungă în România, însă a privit cu entuziasm transferul la Hermannstadt, deși a recunoscut că nu i-a fost deloc ușor.
„Cred că mi-a fost dificil, fotbalul din Spania e diferit față de cel din România. E puțin diferit, deci trebuie să te adaptezi repede. Deci am avut poate niște dificultăți atunci când am venit aici. Față de România, în Spania fotbalul e mai tehnic, jucătorii pasează, dar aici este mai intens, dueluri puternice, e diferit”.
A schimbat clubul în urmă cu un an, când a ajuns la FCSB. Nu este genul de jucător care să iasă în evidență pe teren cu stilul său de joc, însă poate crea momente memorabile. Așa s-a întâmplat și în acest sezon. Doar două goluri a înscris Baba în tricoul campioanei en-titre în acest sezon, dar au fost goluri care au contat, în special ultimul.
Primul gol a fost cel egalizator cu Dinamo, în returul sezonului regular. Cel de-al doilea? Tot cu Dinamo, dar de această dată a fost cel al victoriei. Intrat în minutul 46, în locul lui Băluță, Alhassan a înscris cu un șut superb de la distanță. Un gol de care avea mare nevoie și pe care nu a ezitat să îl numească „cel mai frumos al carierei”.
„Sunt fericit să înscriu astfel de goluri și să aduc echipei o victorie extrem de importantă. Sper să continui așa, pentru că a trecut ceva timp de când nu am mai înscris și e nebunesc, dacă îmi mai amintesc cum să înscriu, dar ăsta este fotbalul. Uneori, în momentele dificile din viață, trebuie să le accepți, așa e viața. La un moment dat se va schimba, în anumite momente va fi așa, trebuie să rămâi calm și să aștepți momentul tău.
În acel punct am zis că nu am cum să pasez, doar să șutez, dacă intră în plasă, bine, dacă nu... și a intrat în plasă”.
L-am întrebat și despre experiența sa la FCSB, pe care a rezumat-o astfel: „E puțin competitiv și trebuie să muncești din greu, să rămâi optimist. Trebuie să ai un mental puternic, să fii puternic”.
