Primul meu penalty și eram pe Giulești, în fața unui stadion plin care depindea de execuția mea. Nu las garda jos, dar într-un moment ca acesta apare emoția. Apoi apare presiunea. Ce sentiment frumos! Într-un moment ca acesta nu auzi nimic în jur. Ești decuplat de tot. Ești doar tu, mingea și poarta. Am respirat, încă o dată, și încă o dată, și am făcut primul pas spre minge.
Deși acela nu era primul pas spre minge, de fapt. Derulez timpul înapoi un pic, pentru că meciul nu înseamnă doar cele 90 de minute plus prelungiri. Meciul e tot ce îți și proiectezi în minte, atunci când nu ești pe gazon. Joc și când nu joc, cum ar veni. Proiectez cum aș fi putut să rezolv o fază sau ce aș putea să fac în viitor. Adrenalina de la 4 dimineața după meciuri mă ține treaz și mă învață ce puteam să fac mai bine. Și da, mi s-a întâmplat să și iasă așa cum am proiectat. Când intru pe teren, aduc imaginația în joc la propriu, pentru că eu deja m-am întâlnit cu fazele alea în gândurile mele. Deja știam ce e de făcut în minutul 33 din același meci, când am plecat cu balonul la picior din propria jumătate. Lasă-i să vină, că trec de ei. Asta mi-am zis când mi-au apărut adversarii în cale. Au fost trei. Și am trecut de ei. Și asta trebuie să fac de fiecare dată, indiferent de cine apare în drumul meu spre poartă. Asta mă definește. N-a fost să înscriu atunci, mai aveam de așteptat un pic. Un pas, și încă un pas.
Asta aduce victoria și asta face o echipă sănătoasă. Asta face o echipă care intră în play-off
Știu că e complicat când vine vorba de așteptare, mai ales în perioada asta prin care trece Rapid. Când barele de la Sepsi m-au făcut să mă întreb dacă nu cumva suntem blestemați, de nu puteam să marcăm. În momente ca acelea, când tot încerci, dar tot nu iese, ajungi să crezi că urmează golul adversarilor. Așa funcționează fotbalul, cred că suntem toți de acord cu asta. Dacă noi nu marcăm din faze clare, e clar că ocaziile se întorc împotriva noastră. Ei au profitat de șansa lor, noi am mai rămas un pic pe loc, gândindu-ne ce nu facem bine. Ce facem greșit de ne ocolesc golul și norocul? Ăsta e doar un scenariu al jocului. Ca niște ghimpi în coastele fotbalului nostru. Dar lasă-i să vină, că trec de ei.
Un scenariu cu totul diferit e când știi că o să câștigi înainte de meci. Cu Gloria Buzău am intrat cu altă mentalitate pe teren, am jucat mai bine. Nu am avut emoție în privința victoriei și s-a văzut siguranța noastră. E adevărat, contează și ce zi prinde adversarul, dar contează și mai mult cum suntem noi. Cum intrăm pe teren, știind că dacă unul dintre noi face o greșeală, sunt încă 10 în spatele lui care încearcă să-l ajute. Asta aduce victoria și asta face o echipă sănătoasă. Asta face o echipă care intră în play-off. Știu în sinea mea că acolo vom fi. Și presimt că urmează cel mai interesant play-off de când a fost introdus acest sistem în campionatul românesc. De asta nici nu vreau să mă gândesc că Rapid poate juca în play-out, pentru că îmi fac rău singur. Vreau să joc cu miză și cu stadioane pline, care să depindă de execuția mea.
Eu sunt deja în meci
Am învățat până acum că trebuie să accept și momentele slabe în viața unui sportiv. Dar întotdeauna știind că trebuie să mă ridic. Sunt timpi din joc care au și ei sensul lor. Lasă-i să vină, că trec de ei.
Partea bună e că, la fotbal, ai ocazia peste o săptămână să faci un meci bun și să revii în cursă. Michael Jordan zicea „Am eșuat iar și iar și iar în viața mea. Și tocmai de aceea am reușit.” E adevărat că simți mai bine gustul victoriei după ce pierzi. Dar e și mai adevărat că e bine să înveți cât mai repede să câștigi.
Se apropie meciul cu Dinamo. Când joc un derby, simt o motivație în plus, pentru că știu cât de importantă e victoria pentru suporterii Rapidului. Într-o rivalitate care ține de zeci de ani, e datoria mea să fac tot ce îmi stă în putință să duc povestea mai departe. Și ea să aibă final fericit în vișiniu. Deci accept presiunea, mă determină să fac ceva ca să bucur oamenii din tribune și pe cei care ne întâmpină peste tot prin țară, „peste tot acasă”. Îi văd când ajungem cu autocarul la stadion, acela e momentul când eu și colegii ne simțim mai puternici, pentru că îi simțim din nou prezenți lângă noi. Și asta face parte din partidă, e ritmul cu care intru în atmosferă. Ritmul care se îmbină cu melodiile din căștile pe care mi le pun înainte de meci. Dau play și muzica îmi dă viață pentru ce urmează, pentru efort, pentru energia pe care o voi lăsa pe teren. Adică toată energia mea.
Eu sunt deja în meci. Sunt pas cu pas mai aproape de minge. O să ajung la stadion, o să văd steagurile alb-vișinii și o să intru cu dreptul pe gazon. Cu dreptul obligatoriu înainte.
Meciul din tur cu Dinamo. Primul meu penalty din Superliga. Am făcut primul pas și am știut că o să marchez. Unele lucruri nici nu trebuie proiectate ca să iasă. Trebuie doar să ai încredere că după acel moment de decuplare în care ești doar tu, mingea și poarta urmează explozia de bucurie a suporterilor.
Sunt pregătit, indiferent de adversarii pe care îi am în față. Lasă-i să vină, că știu ce e de făcut.
Pe curând!
Claudiu
Primul meu penalty și eram pe Giulești, în fața unui stadion plin care depindea de execuția mea. Nu las garda jos, dar într-un moment ca acesta apare emoția. Apoi apare presiunea. Ce sentiment frumos! Într-un moment ca acesta nu auzi nimic în jur. Ești decuplat de tot. Ești doar tu, mingea și poarta. Am respirat, încă o dată, și încă o dată, și am făcut primul pas spre minge.
Deși acela nu era primul pas spre minge, de fapt. Derulez timpul înapoi un pic, pentru că meciul nu înseamnă doar cele 90 de minute plus prelungiri. Meciul e tot ce îți și proiectezi în minte, atunci când nu ești pe gazon. Joc și când nu joc, cum ar veni. Proiectez cum aș fi putut să rezolv o fază sau ce aș putea să fac în viitor. Adrenalina de la 4 dimineața după meciuri mă ține treaz și mă învață ce puteam să fac mai bine. Și da, mi s-a întâmplat să și iasă așa cum am proiectat. Când intru pe teren, aduc imaginația în joc la propriu, pentru că eu deja m-am întâlnit cu fazele alea în gândurile mele. Deja știam ce e de făcut în minutul 33 din același meci, când am plecat cu balonul la picior din propria jumătate. Lasă-i să vină, că trec de ei. Asta mi-am zis când mi-au apărut adversarii în cale. Au fost trei. Și am trecut de ei. Și asta trebuie să fac de fiecare dată, indiferent de cine apare în drumul meu spre poartă. Asta mă definește. N-a fost să înscriu atunci, mai aveam de așteptat un pic. Un pas, și încă un pas.
Asta aduce victoria și asta face o echipă sănătoasă. Asta face o echipă care intră în play-off
Știu că e complicat când vine vorba de așteptare, mai ales în perioada asta prin care trece Rapid. Când barele de la Sepsi m-au făcut să mă întreb dacă nu cumva suntem blestemați, de nu puteam să marcăm. În momente ca acelea, când tot încerci, dar tot nu iese, ajungi să crezi că urmează golul adversarilor. Așa funcționează fotbalul, cred că suntem toți de acord cu asta. Dacă noi nu marcăm din faze clare, e clar că ocaziile se întorc împotriva noastră. Ei au profitat de șansa lor, noi am mai rămas un pic pe loc, gândindu-ne ce nu facem bine. Ce facem greșit de ne ocolesc golul și norocul? Ăsta e doar un scenariu al jocului. Ca niște ghimpi în coastele fotbalului nostru. Dar lasă-i să vină, că trec de ei.
Un scenariu cu totul diferit e când știi că o să câștigi înainte de meci. Cu Gloria Buzău am intrat cu altă mentalitate pe teren, am jucat mai bine. Nu am avut emoție în privința victoriei și s-a văzut siguranța noastră. E adevărat, contează și ce zi prinde adversarul, dar contează și mai mult cum suntem noi. Cum intrăm pe teren, știind că dacă unul dintre noi face o greșeală, sunt încă 10 în spatele lui care încearcă să-l ajute. Asta aduce victoria și asta face o echipă sănătoasă. Asta face o echipă care intră în play-off. Știu în sinea mea că acolo vom fi. Și presimt că urmează cel mai interesant play-off de când a fost introdus acest sistem în campionatul românesc. De asta nici nu vreau să mă gândesc că Rapid poate juca în play-out, pentru că îmi fac rău singur. Vreau să joc cu miză și cu stadioane pline, care să depindă de execuția mea.
Eu sunt deja în meci
Am învățat până acum că trebuie să accept și momentele slabe în viața unui sportiv. Dar întotdeauna știind că trebuie să mă ridic. Sunt timpi din joc care au și ei sensul lor. Lasă-i să vină, că trec de ei.
Partea bună e că, la fotbal, ai ocazia peste o săptămână să faci un meci bun și să revii în cursă. Michael Jordan zicea „Am eșuat iar și iar și iar în viața mea. Și tocmai de aceea am reușit.” E adevărat că simți mai bine gustul victoriei după ce pierzi. Dar e și mai adevărat că e bine să înveți cât mai repede să câștigi.
Se apropie meciul cu Dinamo. Când joc un derby, simt o motivație în plus, pentru că știu cât de importantă e victoria pentru suporterii Rapidului. Într-o rivalitate care ține de zeci de ani, e datoria mea să fac tot ce îmi stă în putință să duc povestea mai departe. Și ea să aibă final fericit în vișiniu. Deci accept presiunea, mă determină să fac ceva ca să bucur oamenii din tribune și pe cei care ne întâmpină peste tot prin țară, „peste tot acasă”. Îi văd când ajungem cu autocarul la stadion, acela e momentul când eu și colegii ne simțim mai puternici, pentru că îi simțim din nou prezenți lângă noi. Și asta face parte din partidă, e ritmul cu care intru în atmosferă. Ritmul care se îmbină cu melodiile din căștile pe care mi le pun înainte de meci. Dau play și muzica îmi dă viață pentru ce urmează, pentru efort, pentru energia pe care o voi lăsa pe teren. Adică toată energia mea.
Eu sunt deja în meci. Sunt pas cu pas mai aproape de minge. O să ajung la stadion, o să văd steagurile alb-vișinii și o să intru cu dreptul pe gazon. Cu dreptul obligatoriu înainte.
Meciul din tur cu Dinamo. Primul meu penalty din Superliga. Am făcut primul pas și am știut că o să marchez. Unele lucruri nici nu trebuie proiectate ca să iasă. Trebuie doar să ai încredere că după acel moment de decuplare în care ești doar tu, mingea și poarta urmează explozia de bucurie a suporterilor.
Sunt pregătit, indiferent de adversarii pe care îi am în față. Lasă-i să vină, că știu ce e de făcut.
Pe curând!
Claudiu
-1746004346061-large.webp)
