Povestea lui Adnan Aganovic a început pe când în Croația se desfășura Războiul de Independență. Nu este ușor să trăiești o perioadă de război, cu atât mai mult când ești copil și nu înțelegi prea multe.
Totuși, atunci când crești într-o astfel de perioadă nu ai cum să fii altfel decât războinic, iar dacă visul tău este să ajungi fotbalist, o astfel de calitate poate deschide multe uși și câștiga multe dueluri.
„Copilăria mea a fost foarte grea, sincer. Era război, era cumva mai mult pentru părinți greu decât pentru mine, dar a fost destul de grea”, a spus mijlocașul croat pentru Superliga Insider.
Faptul că s-a apucat de fotbal i se datorează bunicului său: „M-am dus cu el la antrenament și de acolo a început totul. Mă jucam acasă, dar el m-a luat și m-a dus în Dubrovnik la echipă. Acolo am început la șase ani și jumătate”.
Până în 2011 a jucat ”acasă”, iar apoi a început aventura sa internațională. Prima oprire a fost Slovenia.
A urmat apoi primul său contact cu România, în urmă cu aproape 12 ani, când a semnat cu FC Brașov. Doi ani mai târziu, ajungea la Viitorul, sub comanda lui Gheorghe Hagi, unde a stat jumătate de an până a plecat în Cipru. Jumătate de an mai tărziu, Aganovic a revenit în România la FCSB, unde a avut parte de cel mai frumos moment al său din carieră, „când am jucat cu Steaua (FCSB - n.r.) în preliminariile de Champions League”.
A plecat iar din România, după alte șapte luni și a ajuns în Grecia. Au mai urmat aventuri prin Turcia și Cipru, iar apoi a revenit în Superliga în august 2020, când a semnat cu Sepsi, unde a și petrecut cel mai mult timp din carieră.
Are 37 de ani și dacă se uită în spate, mijlocașul croat nu știe să numească un moment greu prin care a trecut: „Nu, nu am avut așa momente, niciodată nu m-am gândit așa. În carieră am avut niște trofee cu Sepsi, formidabile, senzaționale, și nu am niciun regret în cariera sau ceva negativ”.
Patru ani a jucat la Sepsi, timp în care a câștigat și patru trofee. S-a despărțit de covăsneni în vară și a început o nouă aventură la Unirea Slobozia, echipă promovată în premieră în Superliga.
„Oamenii m-au primit super bine de la președinte până la ultimul om. E atmosfera plăcută la Slobozia. Orașul e micuț, foarte aproape de București, de Constanța. Bine pus geografic. Un oraș micuț, unde nu ai prea multe. Trebuie să te concentrezi numai la fotbal și atât”, a spus Aganovic.
Micuța Slobozia a surprins de multe ori în acest sezon, deși nu i-a fost ușor, ținând cont că meciurile de acasă nu sunt niciodată acasă, ci la Clinceni. Un aspect care face lucrurile și mai dificile pentru o echipă lipsită de experiență în prima ligă: „E destul de greu, foarte greu, foarte greu. Mai mult prin prisma presiunii, prin prisma arbitrajului, prin prisma faptului că suporterii nu pot să ajungă acolo în Clinceni”.
Experimentatul Aganovic își vede echipa în Superliga și în sezonul următor, chiar dacă acum e penultima în clasament, și este sigur de un lucru atunci când vorbește despre viitorul său, chit că nu mai are mult timp ca fotbalist profesionist.
„Rămân în fotbal. Orice în fotbal, pentru mine, este o opțiune. Așa că m-am gândit, ceva în fotbal o să fie sigur”, a precizat veteranul ialomițenilor.
Născut și crescut în Croația, Adnan Aganovic a trecut prin alte cinci țări diferite în cariera de fotbalist, însă România a fost țara în care s-a simțit ”acasă”.
„Mi-a plăcut, în general, tot campionatul. Oamenii sunt calzi în România. Sunt foarte primitori. Ăsta e un lucru foarte bun”, a încheiat croatul.
Povestea lui Adnan Aganovic a început pe când în Croația se desfășura Războiul de Independență. Nu este ușor să trăiești o perioadă de război, cu atât mai mult când ești copil și nu înțelegi prea multe.
Totuși, atunci când crești într-o astfel de perioadă nu ai cum să fii altfel decât războinic, iar dacă visul tău este să ajungi fotbalist, o astfel de calitate poate deschide multe uși și câștiga multe dueluri.
„Copilăria mea a fost foarte grea, sincer. Era război, era cumva mai mult pentru părinți greu decât pentru mine, dar a fost destul de grea”, a spus mijlocașul croat pentru Superliga Insider.
Faptul că s-a apucat de fotbal i se datorează bunicului său: „M-am dus cu el la antrenament și de acolo a început totul. Mă jucam acasă, dar el m-a luat și m-a dus în Dubrovnik la echipă. Acolo am început la șase ani și jumătate”.
Până în 2011 a jucat ”acasă”, iar apoi a început aventura sa internațională. Prima oprire a fost Slovenia.
A urmat apoi primul său contact cu România, în urmă cu aproape 12 ani, când a semnat cu FC Brașov. Doi ani mai târziu, ajungea la Viitorul, sub comanda lui Gheorghe Hagi, unde a stat jumătate de an până a plecat în Cipru. Jumătate de an mai tărziu, Aganovic a revenit în România la FCSB, unde a avut parte de cel mai frumos moment al său din carieră, „când am jucat cu Steaua (FCSB - n.r.) în preliminariile de Champions League”.
A plecat iar din România, după alte șapte luni și a ajuns în Grecia. Au mai urmat aventuri prin Turcia și Cipru, iar apoi a revenit în Superliga în august 2020, când a semnat cu Sepsi, unde a și petrecut cel mai mult timp din carieră.
Are 37 de ani și dacă se uită în spate, mijlocașul croat nu știe să numească un moment greu prin care a trecut: „Nu, nu am avut așa momente, niciodată nu m-am gândit așa. În carieră am avut niște trofee cu Sepsi, formidabile, senzaționale, și nu am niciun regret în cariera sau ceva negativ”.
Patru ani a jucat la Sepsi, timp în care a câștigat și patru trofee. S-a despărțit de covăsneni în vară și a început o nouă aventură la Unirea Slobozia, echipă promovată în premieră în Superliga.
„Oamenii m-au primit super bine de la președinte până la ultimul om. E atmosfera plăcută la Slobozia. Orașul e micuț, foarte aproape de București, de Constanța. Bine pus geografic. Un oraș micuț, unde nu ai prea multe. Trebuie să te concentrezi numai la fotbal și atât”, a spus Aganovic.
Micuța Slobozia a surprins de multe ori în acest sezon, deși nu i-a fost ușor, ținând cont că meciurile de acasă nu sunt niciodată acasă, ci la Clinceni. Un aspect care face lucrurile și mai dificile pentru o echipă lipsită de experiență în prima ligă: „E destul de greu, foarte greu, foarte greu. Mai mult prin prisma presiunii, prin prisma arbitrajului, prin prisma faptului că suporterii nu pot să ajungă acolo în Clinceni”.
Experimentatul Aganovic își vede echipa în Superliga și în sezonul următor, chiar dacă acum e penultima în clasament, și este sigur de un lucru atunci când vorbește despre viitorul său, chit că nu mai are mult timp ca fotbalist profesionist.
„Rămân în fotbal. Orice în fotbal, pentru mine, este o opțiune. Așa că m-am gândit, ceva în fotbal o să fie sigur”, a precizat veteranul ialomițenilor.
Născut și crescut în Croația, Adnan Aganovic a trecut prin alte cinci țări diferite în cariera de fotbalist, însă România a fost țara în care s-a simțit ”acasă”.
„Mi-a plăcut, în general, tot campionatul. Oamenii sunt calzi în România. Sunt foarte primitori. Ăsta e un lucru foarte bun”, a încheiat croatul.
