Unul dintre cei mai longevivi fotbaliști din istoria României s-a retras din activitate în 2008, când s-a despărțit de Universitatea Cluj, unde era antrenor-jucător și a semnat cu FCSB. Cariera “Neamțului” a debutat spectaculos, pentru că în 2009 fostul mijlocaș al Generației de Aur a semnat cu Oțelul Galați, cu care a reușit una dintre cele mai mari surprize din ultimele decenii, după ce a reușit să câștige campionatul și Supercupa României. A fost momentul ideal de care Dorinel avea nevoie pentru a pune bazele unei cariere, care se anunța de mare succes.

După experiența de la Oțelul Galați, Dorinel a făcut pasul spre Dinamo, dar a rezistat doar o lună, din noiembrie, până la Crăciun, în 2012, când a fost demis. A fost momentul în care acesta a decis să urmeze drumul Rusiei sau al Azerbaidjanului, unde a antrenat echipe ca Mordovia, Kuban Krasnodar sau FK Gabala. Rezultatele antrenorului nu mai convingeau, iar Munteanu nu a rezistat 20 de meciuri la niciuna dintre echipele menționate mai sus. Pe plan personal, acesta avea mari probleme, așa cum avea să recunoască în interviurile acordate cu doar câteva luni în urmă. Dușmanul care își făcuse loc în viața sa, alcoolul, l-a îndepărtat de toate planurile pe care le avea, probabil, atunci când și-a agățat ghetele în cui. După ce a antrenat-o și pe Astra Giurgiu pentru zece meciuri, în 2015, Dorinel Munteanu a dispărut de pe radar. Era momentul în care criza sa se adâncise profund, lumea fotbalului știa de problemele cu care acesta se confruntă și nimeni nu mai era dispus să parieze pe jucătorul cu cele mai multe selecții la prima reprezentativă.

Au fost cinci ani de chin, în care antrenorul a mai avut doar o experiență scurtă la Concordia Chiajna, în rest rămânând conectat la marea sa dragoste prin proiecte legate de Reșița, oraș aflat la doar câțiva kilometri de comuna natală, Grădinari.

Din vara lui 2021, Dorinel a revenit în prim plan la Oțelul Galați, echipa cu care a cucerit singurele trofee din cariera sa de antrenor. Au urmat 108 meciuri pe banca dunărenilor, cu 41 de victorii, 38 de egaluri și 29 de înfrângeri. După un proiect bine pus la punct, acesta a reușit să promoveze cu Oțelul în Superliga, în 2023, iar momentul a fost unul care l-a copleșit, izbucnind în lacrimi și fugind spre vestiare imediat după ce promovarea a devenit o certitudine.

Apoi, în primul sezon de la revenirea pe prima scenă a fotbalului românesc, Oțelul a terminat pe locul 11, iar “Neamțul” avea speranțe mari pentru sezonul în curs. A plecat ca din pușcă, iar după primele patru etape formația sa se afla pe prima poziție a clasamentului, loc pe care nu mai fusese de mai bine de 14 ani. Oamenii din fotbal glumeau pe seama metodelor de pregătire de la Galați, jucătorii alergând enorm în perioada de cantonamente prin munții din România, o explicație fiind și fondurile puține de la Oțelul. După ce, pe 30 august 2024, Dorinel a învins-o chiar pe Sepsi, formație pe care o antrenează azi, pentru gălățeni a urmat o perioadă de coșmar. 17 meciuri, în care echipa a reușit doar 2 victorii, 7 egaluri și 8 înfrângeri. Un „palmares” care i-a fost fatal antrenorului, care a recunoscut că a trecut printr-un stres de nedescris și prin certuri interminabile la formația dunăreană în ultima perioadă petrecută acolo, din cauza problemelor financiare, lăsând să se înțeleagă că a fost o eliberare faptul că aventura sa acolo s-a încheiat.

Și a venit Sepsi

Experiența la echipa de la Sfântu Gheorghe a început stângaci, pentru că încă de la conferința de presă de prezentare, tehnicianul a fost pus într-o situație delicată de patron: „Vă corectez din start, ca să știe lumea. Antrenorul trebuie să spune (!) exact numele echipei. Se citește Șepși Oeșca. Puțin mai greu, dar nu imposibil”.

“Nu e nicio problemă. Avem timp să ne obișnuim”, a fost răspunsul stingher al lui Dorinel Munteanu, care se înțelesese să semneze din vară cu formația din Sfântu Gheorghe, dar momentul a fost grăbit de rezultatele slabe ale echipei. „Avem timp să ne obișnuim...”, o replică la care cu siguranță Laszlo Dioszegi se gândește serios acum. Oare cât timp i se va mai acorda tehnicianului, în condițiile în care primele trei partide au fost o dezamăgire cruntă. „Șepși Oeșca” a pierdut pe bandă rulantă cu Hermannstadt, Petrolul și Farul, încasând 7 goluri în trei meciuri. Ultima confruntare a fost una de coșmar, pentru că echipa din Covasna a încasat 4 goluri într-o repriză de la Farul, iar finalul meciului l-a găsit descumpănit pe tehnicianul echipei, cu privirea pierdută spre gazon. Deși echipa se afla pe prima poziție, la intrarea în play-out, la Sfântu Gheorghe a început acum să se vorbească despre retrogradare, după ce covăsnenii au ajuns antepenultimii. Iar “Neamțul” a tras un semnal de alarmă, care rămâne de văzut cum va fi interpretat: „De când am venit la această echipă nu s-au căutat adevăratele probleme, care sunt în vestiar. S-a mers spre alte lucruri, ceea ce este greșit, având în vedere situația de acum. Este o situație mult mai dificilă decât confortul care a existat în ultimii ani la Sepsi și sper să treacă cu bine această perioadă. Mai sunt cinci etape și trebuie să facem tot posibilul ca această echipă să se salveze”.

Ajuns acum la 56 de ani, poate mai mult ca niciodată, tehnicianul are nevoie de stabilitate, pentru a nu intra din nou într-o spirală în care să nici nu prindă rădăcini pe banca echipelor pe care le antrenează.